Postări

APARENȚA EULUI

Imagine
 Nu-mi place nimic pentru  că totul mă reduce la absurd și tu și el și ea

IONUȚ CALOTĂ - POETICIS

MANIFEST PENTRU GLOBALIZAREA POEZIEI, 2018 îmi plac poeții pentru că sunt mai înalți decât noi când intră într-o cameră ating ceru cu fruntea lor nu le pasă de timp zilele așteaptă să-i urmeze înghesuite toate în jurul lor cuvintele se aliniază dresate se preling îndrăgostite peste frunțile lor urmându-i acolo unde merg poeții au fost condamnați la viață și după moarte

REVISTA COSTEL ZĂGAN: ORIZONTURI TUDORENE, MAI 2023 - REVISTĂ ȘCOLARĂ AN...

REVISTA COSTEL ZĂGAN: ORIZONTURI TUDORENE, MAI 2023 - REVISTĂ ȘCOLARĂ AN... :  COLECTIVUL DE REDACȚIE REDACTORI: PROF. CHITIC MIHAELA PROF. ZĂNOAGĂ LOREDANA COORDONATORI REVISTĂ: PROF. CHITIC MIHAELA PROF. HERGHILIGIU ...

ELENA VLĂDĂREANU

 Au început să-și finanțeze viața, scriind aplicații aplicații aplicații aplicații aplicații aplicații Am scris și eu aplicații aplicații aplicații aplicații aplicații aplicații Probabil Nu sunt un bun scriitor de aplicații Nu știu să mă scot la vânzare X și Z și Y au obținut rezidența. X, Z și Y sunt buni scriitori de aplicații. Peste cinci ani, într-un interviu, X, Y șI Z: ne-au recomandat pentru rezidență A și B, care sunt niște scriitori - și oameni! - minunați, cu care de altfel suntem prieteni. Așa am ajuns acolo.

ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ

Imagine
 *** acum n-a mai rămas nimeni întreg - suntem ca niște vocabulare în care doar literele se ciocnesc aleatoriu, nu mai avem cuvinte, sexe, cremvurști, fericire, unghii smulse, indiferențe. acum niște pietre de moară ne macină poftim Doamne la masă această pâine este făcută din făina oaselor noastre sângele nostru a fermentat pentru acest vin minunat ne-am pus la afumat cele mai intime țesuturi biologice pentru această tainică cină. venim să batem la ușa Ta întreaga specie ca o gaură neagră așteaptă - fiecare în spațiile propriilor cromozomi - - umple-o Doamne Te rugăm Doamne

MIRCEA CĂRTĂRESCU

  * În zilele noastre contrabanda cu poesie (cum se numeşte trecerea poesiei preste bariere şi fruntarii, în butoiaşe cu scrumbii, în tocuri de încălţări goale pe dinăuntru, în geamantane cu două funduri sau înghiţite de oameni plătiţi, ce-aveau să le scoaţă mai apoi prin partea din dos) s-a lăţit în toată lumea, şi cei ce se ameţesc cu fumul ei amar s-au făcut puzderie, de zac în palate şi-n bordeie cu ochii daţi peste cap, îngânând stihuri înaripate. * Poeticii sunt răpiţi din toate ţerile şi puşi, câte douăzeci într-o subpământă, să cânte necontenit, precum canarii cu ochii crăpaţi pentru ca ghiersul să le fie mai dulce, iar oamenii tâlharilor scriu cele rostite de ei pe hârtii şi le vând la preţ de piper şi enibahar. * Vai de poeticul care-şi face un nume: e biciuit zi şi noapte pentru ca plânsul său să fie mai jalnic şi tăria leacului de suflet să fie mai desăvârşită. * Aşa că mor fericiţi după ce li s-au muls lapţii atât de îmbelşugaţi ai elegiilor, eglogelor, satirelor, fabulilo

MATEI VIȘNIEC

ACCESIBIL DOAR OAMENILOR CARE NU AU NIMIC DE SPUS Ce? de ce? de unde? cum? toate aceste întrebări nu mai trăiră multă vreme un răspuns unic le seceră brusc pe câmpul de luptă unde întrebările se bătuseră cu răspunsul unic zăceau acum tone de semne de întrebare desfigurate masacrate cu sălbăticie întrebările esențiale zvâcneau încă mute amuțite făcute varză nici întrebările retorice nu avură o soartă mai bună nici întrebările minore de la care nimeni nu aștepta oricum nimic totul fusese trecut ca printr-o  uriașă mașină de tocat carne întrebările legitime întrebările mincinoase ce faci? cum merge? câmpul de bătălie unde întrebările încercaseră o ultimă  formă de rezistență deveni muzeu  accesibil doar oamenilor care nu au nimic de spus