ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ

 ***

acum n-a mai rămas nimeni întreg -

suntem ca niște vocabulare în care doar literele

se ciocnesc aleatoriu, nu mai avem cuvinte, sexe, cremvurști,

fericire, unghii smulse, indiferențe.

acum niște pietre de moară ne macină

poftim Doamne la masă

această pâine este făcută din făina oaselor noastre

sângele nostru a fermentat pentru acest vin minunat

ne-am pus la afumat cele mai intime țesuturi biologice

pentru această tainică cină.

venim să batem la ușa Ta

întreaga specie ca o gaură neagră

așteaptă - fiecare în spațiile propriilor cromozomi -

- umple-o Doamne

Te rugăm Doamne