POEZIA DUS-ÎNTORS

  ULTIMA SCRISOARE Sfîrşitul a venit fără de veste. Eşti fericită ? Văd că porți inel. Am înțeles. Voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Niciun cuvînt. Nu-mi spune că-i o formă, Cunosc însemnătatea ei deplin. Ştiu, voi aveți o altă normă, Dar eu în fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cînt în versuri niciodată, În drumul tău mai mult nu am să ies, Nu-ți fac reproşuri, nu eşti vinovată Şi n-am să spun că nu m-ai înțeles. A fost desigur numai o greşeală, Putea să fie mult mai mult, nimic n-a fost. În veşnicia mea de plictiseală Tot nu-mi închipui că puneai un rost. Şi totuşi, totuşi, cîteva atingeri Au fost de-ajuns să-mi deie amețeli. Vedeam văzduhul fluturînd de îngeri, Lumină-n seara mea de îndoieli. Ireversibil s-a-ncheiat povestea Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti Din întîmplare rîndurile-acestea În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti. N-am să strivesc eu visul sub picioare, N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag, Aş fi putut să spun"Eşti ca oricare"... Dar nu vr

 NUMAI CĂDEREA PLOII Există undeva un ocean imens inutil fără valuri fără țărm fără bărci de salvare din când în când de la mare înălțime se prăbușește în el câte o piatră există undeva un ochi care vede cerul aerul și numai aerul există undeva o ureche uriașă care aude numai și numai căderea ploii și nimic                                                  altceva există undeva un creier care gândește ca dintr-o groapă de lei obosiți de trei zile aștept să fiu devorat mă înfurii strig îmi scot haina și o arunc în lei și haina plutește în aer arunc în ei cu pietre și cuvântul piatră rămâne încremenit în aer MATEI VIȘNIEC, ORAȘUL CU UN SINGUR LOCUITOR, 2004

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE / AXIOMELE LUI DON JUAN - Costel Zăgan:  AXIOMA NOPȚIIM-am săturat de primăvarăde flori iu... :   AXIOMA NOPȚII M-am săturat de primăvară de flori iubito și de virtute s-o luăm de la-nceput iară ia-mă și pe mine dar du-te Costel Zăgan, ...

  CITATE CELEBRE DESPRE TIMP " Oamenii nu au visat altfel veşnicia decât ca o rezistenţă a memoriei la timp.” Octavian Paler “Credinţa a rămas undeva în urmă. Şi nu mai avem timp s-o aşteptăm. E grav! Avem suflet, pentru că avem timp. Şi nu invers, vai, din păcate!” Costel Zăgan “Cât timp trăieşti, uiţi să mori.” Costel Zăgan “Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr.” Mircea Eliade “A nu mai avea timp înseamnă a fi rezolvat toate problemele, a trăi într-un perfect echilibru.” Mircea Eliade “Timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci numai un mod de a gândi.” Baruch Spinoza “Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui il va face lung.” Seneca “Ce nebunie să înveţi lucruri de prisos, când e atâta lipsă de timp!” Seneca “Întrebuinţaţi bine timpul, el trece aşa de iute, însă ordinea va învaţă să câştigaţi timp.” Johann Wolfgang von Goethe “Ordinea vă face să câştigaţi timp.” Goethe “Orice timp este bun când devine antic.” Byron “Abia avem timp în viaţă sa f

 *** 

Despre Ceasul ofrandei februarie 04, 2020 KRITIKE Motto: "...Şi l-au numit Anonimus."(Costel Zăgan) Anca-Diana Babei, CEASUL OFRANDEI, 2002    Dacă Noe se apucă de scris, normal, potopul se amână din criză de timp. Iar cuvintele vin, şi vin, şi vin asemenea unui ocean lăsat să circule liber, dintr-o pagină în alta! Şi poemele se adună, picătură cu picătură, până la epuizarea spaţiului, voiam să zic, a cărţii! Oare rămâne ceva din: Perfectul simplu Perfectul compus mai mult ca Perfectul Stau cu mâinile arse şi râd. Să nu ne grăbim, totuşi cu etichetarea! După colţ, un câine mov prinde rădăcini în asfalt. Bineînţeles, cititorul se poate întreba: Ce culoare are lătratul unui câine mov? Replica, banalizată de atâtea insomnii, e gata să înşfece pe toată lumea: Noaptea, şi câinii şi pisicile au aceeaşi culoare. Cine nu mă crede, să deschidă fereastra şi să viseze altceva. În proză, de pildă. Oricum, e târziu şi pentru plus şi pentru minus. În carnea mea aleargă lupii. Urletul lor î

  Costel Zăgan 09.03.2017 Kritike Motto: Citește, altfel n-ai cum să nu știi! Un roman rabatabil     Despre DEȘERTUL DE CATIFEA, romanul cibernetic al lui Costel Zăgan, s-a scris mult și pe vremea când nici nu exista.    După ce-a fost publicat, nu s-a mai scris deloc.    Și după cum deja bănuiți, singura librărie unde au mai fost zărite niște exemplare, a fost invadată de o mulțime de cititori și cititoare.    O mulțime vidă, ce mai! Toți, dar absolut toți , ieșind cu 2-3 exemplare din DEȘERT…, în mână. Bucuria autorului strălucind pe fețele tuturor.    Doamne, ăsta-i raiul! P.S. Și de-atunci, conturile bancare ale autorului au început să se umfle de multe, foarte multe zerouri! Lector Honoris Pausa, Costel Zăgan Sursa foto: 4.bp.blogspot.com