Treceți la conținutul principal

MATEI VIȘNIEC

 NUMAI CĂDEREA PLOII

Există undeva un ocean imens inutil

fără valuri fără țărm fără bărci de salvare

din când în când de la mare înălțime

se prăbușește în el câte o piatră


există undeva un ochi care vede cerul

aerul și numai aerul

există undeva o ureche uriașă care aude

numai și numai căderea ploii și nimic

                                                 altceva


există undeva un creier care gândește

ca dintr-o groapă de lei obosiți

de trei zile aștept să fiu devorat

mă înfurii strig îmi scot haina și o arunc în lei

și haina plutește în aer


arunc în ei cu pietre și cuvântul piatră rămâne

încremenit în aer


MATEI VIȘNIEC, ORAȘUL CU UN SINGUR LOCUITOR, 2004

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

CĂUTÂNDU-MĂ PRIN ARTĂ

FERICIȚI CEI SĂRACI CU FERICIREA Poftim cine-și asumă riscul de-a fi trist acum când toamna pare singura șansă ăla eu ăla eu ăla eu de exemplu tu cel ca un măr înflorit ce tristețe ne propui pentru astăzi COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005  
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

ARS MORIENDI

 Învață să mori fără profesor e șansa ta de repetat repetă numai nemuritorii noi ceilalți murim gălăgios și mediocru COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

TĂCERE BALCANICĂ

 Eminescu e de vină poezia n-are leac de durere viața-i plină s-o golim însă în veac Poezia n-are leac poezia țipă-n mine spune oare ce să fac fericirea-i doar ruine Poezia țipă-n mine de durere viața-i plină și nici moartea nu ține Eminescu e de vină Pui de înger pui de drac poezia n-are leac COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe