MATEI VIȘNIEC

 NUMAI CĂDEREA PLOII

Există undeva un ocean imens inutil

fără valuri fără țărm fără bărci de salvare

din când în când de la mare înălțime

se prăbușește în el câte o piatră

există undeva un ochi care vede cerul

aerul și numai aerul

există undeva o ureche uriașă care aude

numai și numai căderea ploii și nimic

                                                 altceva

există undeva un creier care gândește

ca dintr-o groapă de lei obosiți

de trei zile aștept să fiu devorat

mă înfurii strig îmi scot haina și o arunc în lei

și haina plutește în aer

arunc în ei cu pietre și cuvântul piatră rămâne

încremenit în aer

MATEI VIȘNIEC, ORAȘUL CU UN SINGUR LOCUITOR, 2004