Treceți la conținutul principal

ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ

 ***

acum n-a mai rămas nimeni întreg -

suntem ca niște vocabulare în care doar literele

se ciocnesc aleatoriu, nu mai avem cuvinte, sexe, cremvurști,

fericire, unghii smulse, indiferențe.

acum niște pietre de moară ne macină

poftim Doamne la masă

această pâine este făcută din făina oaselor noastre

sângele nostru a fermentat pentru acest vin minunat

ne-am pus la afumat cele mai intime țesuturi biologice

pentru această tainică cină.

venim să batem la ușa Ta

întreaga specie ca o gaură neagră

așteaptă - fiecare în spațiile propriilor cromozomi -

- umple-o Doamne

Te rugăm Doamne


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CĂUTÂNDU-MĂ PRIN ARTĂ

FERICIȚI CEI SĂRACI CU FERICIREA Poftim cine-și asumă riscul de-a fi trist acum când toamna pare singura șansă ăla eu ăla eu ăla eu de exemplu tu cel ca un măr înflorit ce tristețe ne propui pentru astăzi COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005  

TĂCERE BALCANICĂ

 Eminescu e de vină poezia n-are leac de durere viața-i plină s-o golim însă în veac Poezia n-are leac poezia țipă-n mine spune oare ce să fac fericirea-i doar ruine Poezia țipă-n mine de durere viața-i plină și nici moartea nu ține Eminescu e de vină Pui de înger pui de drac poezia n-are leac COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

SOLSTIȚIUL CUVÂNTULUI, 2024 - COSTEL ZĂGAN

 IREAL ITINERANT Dezbracă teii de floare trupul tău prea ireal trupul tău de fată mare înflorind pe-al nopții val Trupul tău prea ireal care totuși parcă este nufăr tragic tras la mal dintr-o magică poveste Care totuși parcă este trupul tău de fată mare  pe pământ ultima veste dezbracă teii de floare Trupul tău ca o poveste care nu-i atunci când este