AUREL DUMITRASCU
Au trecut treizeci și doi de ani fără Aurel. Au trecut vieți doldora de singurătăți, timpuri greu de înțeles. Oricît m-aș ruga, oricît aș încerca să aleg, dincolo de mine, rămîn - un pumn de cuvinte amare, o biserică îngropată în os. Atunci cînd totul sfîrșeste în preajma ta, în palmele tale, în inima și sîngele tău, nimicul triumfă regal.
Acum două nopți l-am visat pe Aurel. Se întorcea de pe dealurile din spatele casei... pe frunte avea o mică zgîrietură... cînd m-a văzut, m-a întrebat de unde vin... i-am răspuns zîmbind....de pe dealuri..am rîs amîndoi..în glumă i-am zis:
ai grijă pe unde umbli... asta a fost tot...
Supărat mi-am apăsat palmele peste ochi,pîna am simțit așchii de întuneric în degete.
Un poem de Aurel
Bucuria
-Vin tîrziu după atîția învingători după atîtea războaie
Și vă propun bucuria v-o propun aproape cu ciudă
vă obișnuiesc numai cu ea.
E a noastră o putem stăpîni o putem apăra. Acesta
e visul meu din fiecare noapte unicul.
M-am gîndit: un asemenea vis nu poate ucide.
Comentarii
Trimiteți un comentariu