Treceți la conținutul principal

HORIA ZILIERU

 ROUA

Ești în oglindă roza fără zale.

În hoarde tandre pe suava piele

vin fluturii de neam cu mirt să-ți spele

copilăria galaxiei tale.


La înălțimea lumânării mele

o parte-a trupului se face seară

și sufletul pe lebăda de ceară

întemeiză ocna unei stele.


În măduva de os în pustiire

un ochi dezgheață albele petale

 ca mugurii pe rădăcini natale

când dă în pârgă sângele de mire.


HORIA ZILIERU, MUZEUL DRAGOSTEI, 1998

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

CĂUTÂNDU-MĂ PRIN ARTĂ

FERICIȚI CEI SĂRACI CU FERICIREA Poftim cine-și asumă riscul de-a fi trist acum când toamna pare singura șansă ăla eu ăla eu ăla eu de exemplu tu cel ca un măr înflorit ce tristețe ne propui pentru astăzi COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005  
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CARMEN SECERE - am învins

e bine că nu toată lumea deține arme de foc între dragoste și ură stă un revolver negru cu un glonț indecis acum aș vrea să scriu despre o moarte eroică și doi îndrăgostiți fanatici despre un poem tânăr împușcat în piept în timp ce striga ”am învins” CARMEN SECERE, MON AMOUR MA TRISTESSE, 2019
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

ARS MORIENDI

 Învață să mori fără profesor e șansa ta de repetat repetă numai nemuritorii noi ceilalți murim gălăgios și mediocru COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe