HORIA ZILIERU

 ROUA

Ești în oglindă roza fără zale.

În hoarde tandre pe suava piele

vin fluturii de neam cu mirt să-ți spele

copilăria galaxiei tale.

La înălțimea lumânării mele

o parte-a trupului se face seară

și sufletul pe lebăda de ceară

întemeiză ocna unei stele.

În măduva de os în pustiire

un ochi dezgheață albele petale

 ca mugurii pe rădăcini natale

când dă în pârgă sângele de mire.

HORIA ZILIERU, MUZEUL DRAGOSTEI, 1998