SINGUR LA COADĂ
Vine războiul, poezia
rămâne neterminată,
paharul cu lacrimi nebăut.
Salon de înfrumusețarea urâțeniei,
iubirea nu mai e ieșirea la mare.
Ți-a rămas inima
la muzeul figurilor de ceară,
stai și trăiești toată acestă viață,
nu te grăbești,
nu scoți niciun cuvânt
din dicționar,
nu te scoți nici pe tine din dicționar,
stai acolo, ascuns ca un urs.
Victimă a felului
în care te îmbraci,
nu mai citești poezii,
preferând să le scrii.
Când se termină berea,
începe poezia;
când se termină poezia
nu mai rămâne nimic
de regretat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu