VICTOR MARTIN

 SINGUR LA COADĂ

Vine războiul, poezia

rămâne neterminată,

paharul cu lacrimi nebăut.

Salon de înfrumusețarea urâțeniei,

iubirea nu mai e ieșirea la mare.

Ți-a rămas inima

la muzeul figurilor de ceară,

stai și trăiești toată acestă viață,

nu te grăbești,

nu scoți niciun cuvânt

din dicționar,

nu te scoți nici pe tine din dicționar,

stai acolo, ascuns ca un urs.

Victimă a felului

în care te îmbraci,

nu mai citești poezii,

preferând să le scrii.

Când se termină berea,

începe poezia;

când se termină poezia

nu mai rămâne nimic

de regretat.