Treceți la conținutul principal

VICTOR MARTIN

 SINGUR LA COADĂ

Vine războiul, poezia

rămâne neterminată,

paharul cu lacrimi nebăut.

Salon de înfrumusețarea urâțeniei,

iubirea nu mai e ieșirea la mare.

Ți-a rămas inima

la muzeul figurilor de ceară,

stai și trăiești toată acestă viață,

nu te grăbești,

nu scoți niciun cuvânt

din dicționar,

nu te scoți nici pe tine din dicționar,

stai acolo, ascuns ca un urs.

Victimă a felului

în care te îmbraci,

nu mai citești poezii,

preferând să le scrii.

Când se termină berea,

începe poezia;

când se termină poezia

nu mai rămâne nimic

de regretat.


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

CĂUTÂNDU-MĂ PRIN ARTĂ

FERICIȚI CEI SĂRACI CU FERICIREA Poftim cine-și asumă riscul de-a fi trist acum când toamna pare singura șansă ăla eu ăla eu ăla eu de exemplu tu cel ca un măr înflorit ce tristețe ne propui pentru astăzi COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005  
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

ARS MORIENDI

 Învață să mori fără profesor e șansa ta de repetat repetă numai nemuritorii noi ceilalți murim gălăgios și mediocru COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

TĂCERE BALCANICĂ

 Eminescu e de vină poezia n-are leac de durere viața-i plină s-o golim însă în veac Poezia n-are leac poezia țipă-n mine spune oare ce să fac fericirea-i doar ruine Poezia țipă-n mine de durere viața-i plină și nici moartea nu ține Eminescu e de vină Pui de înger pui de drac poezia n-are leac COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe