POEZIA DUS-ÎNTORS

BLITZ-UL ARTEI - Costel Zăgan: SATUL POEZIEI : Şi totuşi   satul meu   natal   nu-i doar   o   amintire   Îl simt   cum   se înalţă   pe   oasele cuvintelor   mele   de dragoste   Îl văd ...

  numai când suferi te iubești ți-e milă de tine când îți crapă țeasta de durere când și perna-i ostilă și parcă-ți mai trece când stai în picioare dar câte ore din noapte să stai în picioare și te bagi în cadă să pui și plăcere pe tine și să se concentreze mintea pe altceva și poate și să-ți treacă și-ți trece, plăcerea, dragostea neumană a apei fierbinți, mângâierea ei pe ceafă pe spate, niciun pic de mângâiere adevărată, de om dar aproape de adevăr, destul de aproape cât să-ți dilate venele-n cap și să-ți treacă, chiar dacă după ore, dimineața, și-apoi când te vezi în oglindă, c-un fes urât pe frunte și te uiți în ochii tăi noi, de copil de când nu te-ai mai văzut așa și lași buza de jos, ca un copil supărat atuncea te iubești, atuncea ți-e milă de tine și te ierți pentru tot DAN SOCIU, UAU, 2019

  Noi n-avem nevoie de o femeie bogată, căci bogăția noastră se pierde odată cu noi, căci o avem în cap - și pe asta nu ne-o poate lua nimeni. din SCRISORI