MARIUS ROBESCU

 ROATA NEBUNILOR

De nevoie dansez cu nebunii

dansez un dans lent

în mijlocul ferocei lor țopăieli

dansul comun se desfășoară pe apă

nebunii au coifuri aprinse de paie

pe capete

cercul lichid se întinde

tot mai larg se face

nu-i mai simt marginile

nebunilor fruntea li se aprinde

unul după altul

se scufundă în adânc sfârâind

eu mă trezesc 

într-o plantație de chibrituri arse

cu degetele fripte!