DAN DAVID

 CRED CĂ ȘTII

prezența mea în lume e un atentat

m-am iscat din tragedia altor doi oameni

un om și o femeie

părinții mei pe care nu-i cunosc

părinții mei care s-au jertfit pentru aducerea în lume a unui naiv

drogat de ostracizările singurătății

o singurătate tragică pe care tu nu o înțelegi

un atentat al providenței

întreabă-l pe domnul dumnezeu adică pe Hermann Broch amicul meu

întreabă-i pe toți

ai amintit tu ceva de providență mai înainte

firește

n-ai știut rostul acestui fioros cuvânt

cum n-ai să pricepi niciodată rostul unei sintagme ca ”Lăutar politic”

recunosc că ești o fată deșteaptă

dar n-ai să înțelegi niciodată nimic sau nu atât cât trebuie să

înțeleagă un om într-o societate

rostul lui pe pământ

condițiile în care se zvârcolește

foamea bodogărind  ghiorăind în stomac

foamea afumată din când în când cu iluzii

cu idei

e adevărat că poți mânca și idei 

le mănânci , le tot mănânci până și mațele ți se fac și ele idei

până și trupul ți se face idee

până și viața ți se face idee

nu e minunat să fii idee?

este, dragă Woody, este pentru că tu nu înțelegi mai mult

tu faci din om un monument solid unic

monument care nu poate să se dărâme

sau nu trebuie dărâmat

chiar dacă Alexandru, Cezar, Napoleon, Vlad Dracul au fost dărâmați

istoria neavând răbdare să aștepte

de fapt ce să aștepte?

progresul? care progres? progresul morții?

pentru că e clar că se moare e logic viața are sfârșit

deci monumentul elementul ”Om” se dîrâmă

așadar fai din om un monument iar nu o luptă o senectute

apoi îl condamni că a făcut și a dres

lăsând la o parte faptul că te contrazici

spui că omul nu e bun la nimic sper că nu te-ai referit doar la mine

doar la nivelul Nastratin Cebeibre

cum ciripești tu

să zicem că Fantasmagoria e Paradisul

tu ești Purgatoriul

iar eu Infernul

în niciun caz Papini

deci omul ca element nu ca monument

omul ca sculă ca mașinărie

omul care poate fi în cele din urmă Infern

în aceste sens amintește-ți de drăgălașul mustăcios di al doilea

mondial

deci spuneam că omul poate fi Infern

formând așadar lanțul cu care Dante a izbit lumea

dar a izbit-o atât de tare încât el minunatul genialul și

nătărăul de Dumnezeu pe care Dante l-a purtat în sânge

n-a fost prea cumsecade înțeles

pentru că el florentinul titanul manualului de morală numit

”Divina Comedie” a fost mai loial decât însăți ideea  de realitate

pe care picură bucuriile visului arta sinuciderea feerică sublimul