Treceți la conținutul principal

CORNELIU POPEL

 GLORIA CELUI PLECAT

Ploi ca-n minunea

din vis cad deasupra-mi

sunt ierbi albastre

pe fruntea care lumină

cere odihnitoarea

îmi scrie numele

pe fruntea veacului


aceasta e gloria

străină e ea

de iubirea mea

și a părinților mei

dar e credință ea

și nu are moarte

cade asupra mea

ca mâna celestă

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

CĂUTÂNDU-MĂ PRIN ARTĂ

FERICIȚI CEI SĂRACI CU FERICIREA Poftim cine-și asumă riscul de-a fi trist acum când toamna pare singura șansă ăla eu ăla eu ăla eu de exemplu tu cel ca un măr înflorit ce tristețe ne propui pentru astăzi COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005  
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

ARS MORIENDI

 Învață să mori fără profesor e șansa ta de repetat repetă numai nemuritorii noi ceilalți murim gălăgios și mediocru COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

TĂCERE BALCANICĂ

 Eminescu e de vină poezia n-are leac de durere viața-i plină s-o golim însă în veac Poezia n-are leac poezia țipă-n mine spune oare ce să fac fericirea-i doar ruine Poezia țipă-n mine de durere viața-i plină și nici moartea nu ține Eminescu e de vină Pui de înger pui de drac poezia n-are leac COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe