MIHAI BENIUC
ULTIMA SCRISOARE Sfîrşitul a venit fără de veste. Eşti fericită ? Văd că porți inel. Am înțeles. Voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Niciun cuvînt. Nu-mi spune că-i o formă, Cunosc însemnătatea ei deplin. Ştiu, voi aveți o altă normă, Dar eu în fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cînt în versuri niciodată, În drumul tău mai mult nu am să ies, Nu-ți fac reproşuri, nu eşti vinovată Şi n-am să spun că nu m-ai înțeles. A fost desigur numai o greşeală, Putea să fie mult mai mult, nimic n-a fost. În veşnicia mea de plictiseală Tot nu-mi închipui că puneai un rost. Şi totuşi, totuşi, cîteva atingeri Au fost de-ajuns să-mi deie amețeli. Vedeam văzduhul fluturînd de îngeri, Lumină-n seara mea de îndoieli. Ireversibil s-a-ncheiat povestea Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti Din întîmplare rîndurile-acestea În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti. N-am să strivesc eu visul sub picioare, N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag, Aş fi putut să spun"Eşti ca oricare"... Dar nu vr