POEZIA DUS-ÎNTORS

În fiecare zi o iau de la capăt nu degeaba sunt nepotul lui Sisif Costel Zăgan  

Întâi se umplu toate paharele numai cu miere și cucută apoi se eliberează toate scaunele și toate mesele se pompează ozon pentru toată lumea se deschid toate ușile și toate ferestrele se strigă pe nume toate ființele și toate lucrurile la final la rădăcina trandafirului îngenunchez și eu până la cer COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

 deasupra nopții stelele pământului eu ca avion COSTEL ZĂGAN

e bine că nu toată lumea deține arme de foc între dragoste și ură stă un revolver negru cu un glonț indecis acum aș vrea să scriu despre o moarte eroică și doi îndrăgostiți fanatici despre un poem tânăr împușcat în piept în timp ce striga ”am învins” CARMEN SECERE, MON AMOUR MA TRISTESSE, 2019

Inexistența se zbate în ghearele genezei fără supărare poporul își pupă eroii în fund de câte ori are ocazia și bineînțeles galeria de ocazie aplaudă frenetic tot de-atâtea ori nestingherită copilăria își duce biberonul la gură și primăvara începe să gângurească vai cu biberonul ei verde la ureche Doamne fericit este copilul care nu s-a născut fericit o de trei ori fericit trei  doi unu start Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

 Nu-mi place nimic pentru  că totul mă reduce la absurd și tu și el și ea

MANIFEST PENTRU GLOBALIZAREA POEZIEI, 2018 îmi plac poeții pentru că sunt mai înalți decât noi când intră într-o cameră ating ceru cu fruntea lor nu le pasă de timp zilele așteaptă să-i urmeze înghesuite toate în jurul lor cuvintele se aliniază dresate se preling îndrăgostite peste frunțile lor urmându-i acolo unde merg poeții au fost condamnați la viață și după moarte