Treceți la conținutul principal

MATEI VIȘNIEC

ACCESIBIL DOAR OAMENILOR CARE NU AU NIMIC DE SPUS

Ce? de ce? de unde? cum?

toate aceste întrebări nu mai trăiră

multă vreme

un răspuns unic le seceră brusc


pe câmpul de luptă unde întrebările

se bătuseră cu răspunsul unic

zăceau acum tone de semne de

întrebare desfigurate

masacrate cu sălbăticie



întrebările esențiale zvâcneau încă

mute amuțite făcute varză

nici întrebările retorice

nu avură o soartă mai bună

nici întrebările minore

de la care nimeni nu aștepta oricum nimic


totul fusese trecut ca printr-o 

uriașă mașină de tocat carne

întrebările legitime întrebările mincinoase

ce faci? cum merge?

câmpul de bătălie unde întrebările

încercaseră o ultimă  formă de rezistență

deveni muzeu 

accesibil doar oamenilor care nu au nimic

de spus


 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CĂUTÂNDU-MĂ PRIN ARTĂ

FERICIȚI CEI SĂRACI CU FERICIREA Poftim cine-și asumă riscul de-a fi trist acum când toamna pare singura șansă ăla eu ăla eu ăla eu de exemplu tu cel ca un măr înflorit ce tristețe ne propui pentru astăzi COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005  

ARS MORIENDI

 Învață să mori fără profesor e șansa ta de repetat repetă numai nemuritorii noi ceilalți murim gălăgios și mediocru COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005

TĂCERE BALCANICĂ

 Eminescu e de vină poezia n-are leac de durere viața-i plină s-o golim însă în veac Poezia n-are leac poezia țipă-n mine spune oare ce să fac fericirea-i doar ruine Poezia țipă-n mine de durere viața-i plină și nici moartea nu ține Eminescu e de vină Pui de înger pui de drac poezia n-are leac COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II