Poezie chiar mă scoți din minți poezie chiar mă scoți din iad cu tăceri mortale mă-nfierbinți unul după altul îngerii mai cad Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Eminescu e de vină poezia n-are leac de durere viața-i plină s-o golim însă în veac Poezia n-are leac poezia țipă-n mine spune oare ce să fac fericirea-i doar ruine Poezia țipă-n mine de durere viața-i plină și nici moartea nu ține Eminescu e de vină Pui de înger pui de drac poezia n-are leac COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II